Dacă eu sunt clipa savurată a atingerilor,
Tu eşti timpul ce se varsă printre plăceri,
Lacrima străvezie ce frânge frisonul arsurilor,
Privirea sufletului surprinsă de printre păreri.
Dacă eu devin o tristeţe contagioasă şi vie,
Tu te prefaci în voaluri scămoşate de bucurie,
Ce indispune dispreţuirile proaste personale,
Îndepărtându-le din cascadele sentimentale,
În care totul este retras în pete de culoare
Şi culegi iubire dintr-o banală rază de soare.
Dar dacă eu sunt câteva litere pierdute-n fum,
Tu eşti cel ce le culege de pe drum,
Dând şansă cuvintelor agitate”TE IUBESC”,
Fără să uităm că din ele traiesc.
Iar dacă eu sunt un nor moale cu scântei,
Tu eşti întreaga ploaie a speranţei.
Şi dacă eu sunt o reflectare vagă a imaginaţiei,
Tu eşti doar o amintire a iubirii noastre.
