Clipe inmuiate-n chin

    Totul din jur se face scrum.

    Cerul gadila pamantul negru zbuciumat,

    Apele seaca fara sarutul colorat,

    Aripile pasarilor se rup de durerea norilor,

    Iar lumea dispare in abisul suferintelor.

    Focul patrunde in praf pieptanat de noi,

    IUBIREA nu are rost daca nu se mentine in doi,

    Gandul speriat, zboara inntr-un timp arzator,

    Nimic nu mai ramane de poporu-ncrezator.

    Cutremurul de tristete zdrobeste-orice speranta,

    Si pe zi ce trece, privirea plapanda-ngheata.

    Sentimentele ajung sa fie invadate de nesiguranta,

    In timp ce iadul si raiul se tin in balanta.

    Ochiul luminos se stinge ca un bec ars de rautate,

    Soarele mort se ofileste ca o zambila-necata de tornade.

    Nimeni, nu ne ofera nicio lacrima de bunatate,

    Si fara nadejde, nimic nu se poate.

    Acum, sunt capturata dupa gratiile necuratului,

    Iar trupul, imi este sfarmat de disperare,

    Aerul se intoxica de sunetele gandului,

    Si amintirile se evapora din izvorul vietii trecatoare.

    Pacat...ca nu voi cuveni sa inspir curaj,

    Pacat...ca voi fi daramata de un baraj.

    Pacat...ca sufletul meu nu va mai fi dorit.

    Pacat...ca TOTUL va deveni NIMIC.

Mierea basmului

      Pielea lui alba si palida zgaria mangaierea noptii lui intr-un mod senzual. Ochii lui auriti se tinteau asupra mainilor lui rupand bucati din hainele ei ajungand la pistil dupa un drum lung parcurs cu sentimente.  Amandoi au indraznit sa sifoneze cearceaful cu miscari lente si ondulate. Buzele moi si umede se pecetluiau in orice loc supus sub un aer al iubirii nepatrunse. Stelele, luna si restul lucrurilor erau neglijate de atingerile domoale ce alunecau pe derdelusul pielii. Regina noptii care era stapana pe situatie era ea. Degetele si ochii se revarsau asupra muschilor lui ce acopereau straturile reci urmand sa fie dezghetate de scoici fierbinti. Membrele alergau neincetat spre corp pierzandu-se ca trandafirii intr-o padure misterioasa. Trupul ei suferea placeri de nedescris, dar era si atacat de dureri increzatoare.La un moment dat ea a ramas singura si neajutorata in cutremurul dragostei.

                                            

Un zambet zgariat

   Tot ce vedeam in jur era atat de frumos, insa ce pastrez in suflet este dezastruos. Tot ce auzeam nu le primeam ca vorbe-n vant,tot ce atingeam disparea cand era pe pamant, tot ce adoptam, nu avea nici un strop de rost, si tot ce iubeam imi amintesc ca nu a fost. Si tot asa pot sa continui pana la nesfarsit ascultand succesul daramat ce ma cerceta in fiecare fericire traita doar cat o ploaie de vara. Degeaba am avut apa, hrana, adapost, afectiune si prieteni, fiindca nu posedam linistea sufletului. Insa, acum imi dau seama ca nu mai am nici macar o picatura de sange amarata si observ ca gandirea diabolica m-a influentat prea mult incat dintr-o leoaica delicata, am devenit o musca zdravada. Incet, incet incep sa-mi judec singura deciziile in fiecare moment, comparand gandul cu inima. Incep sa uit cum e sa-ti spuna cineva ca te iubeste, cum e sa ai o mana rafinata varata-n par, cum e sa spui "Buna" unui prieten adevarat, cum e sa te trezesti dimineata sa admiri rasaritul, cum e sa incasezi un patru la chimie sau sa obtii un zece la muzica, la scoala, unde ma uitam dupa baieti draguti si unde copiam la teste, razandu-ma, cu colegii mei, de profesorii neindemanatici........Deja am uitat tot. Nu stiu de ce am incercat ceva nou ce ma marcheaza pe moarte. Poate pentru ca nu eram atat de plina de frumusete....?; pentru ca nu eram abordata de chipesi nesimtiti....?;deoarece nu aveam o casa cat un mall cu piscina acoperita si terasa cu televizor....?; sau fiindca nu eram la fel de populara ca ceilalti?....Pacat ca nu mi-am dat seama daca sa regret sau nu pentru ceea ce am infaptuit deoarece eu (nici) acum nu exist.

Eliberarea greutatilor si fericirilor

Toti avem fantezii, ganduri rele sau cine stie poate chiar bune, trairi, fericiri si multe altele. Unele merita impartasite cu alte persoane care te pot ajuta intr-un anume fel consolandu-te in unele chestiuni. Aici toti putem da frau liber imaginatiei ajungand la un colectiv al culorilor. Toti suntem diferiti. Si acest lucru ne face foarte speciali fiecare gandindu-se la lucruri sau persoane diferite. De exemplu acum ma gandesc la fericire. Voi la ce va ganditi???