Căutarea zadarnică

Dăinuiesc în bancă şi mă silesc lejer să mă strecor,

Printre fenomene superioare şi atente,

Toate vorbind peste nivelul meu, în cor

Neştiind de ce mă aflu chiar în creştete.

Mă obosesc pe străzile murdare şi circulate

Observ numai fete răsfăţate şi bogate.

Mă întreb:”De unde atâta noroc?”

Că altu’ doar visează ca un sărăntoc.

Mă menţin pe-un scaun în mijlocul pustietăţii,

Îi telefonez surescitabilă avocatului dreptăţii,

Îi impun să mă mototolesca şi să m-arunce

Într-un mediu pe stadiul meu, fără să-mi fac cruce.

Ori să mă ingraşe cu formule, definiţii,

Să adune bani mintali pentru petiţii,

De nevoiaşi nedepistaţi în totalitate de informaţii,

Să-i modifice în cele mai deştepte şi cunoscute creaţii.

Caut un loc în care să nu fiu invizibilă,

Un loc în care cunoştinţele mele să fie plauzibile,

Însă dau, doar de mecanisme ce fac din rău, bine

Din miere zaharisită, un roi de albine,

Din înjurături şi indecenţă,personae creştine.

Iar eu din nimic rezolv tot un nimic.

Din ambiţie clară reiese un optimism pitic,

Dintr-o operă lăudată, o recomandare nespălată,

Şi dintr-o viaţă creaţă, o incultură isteaţă.